Dupa publicarea propunerilor de distributie a profitului pe 2015, statul urma sa incaseze circa 1,3 miliarde de lei sub forma de dividende de la companiile listate din subordine. Se pare ca nu a fost de ajuns pentru complexitatea planurilor de dezvoltare ale Guvernului, motiv pentru care s-a decis suplimentarea acestor sume. Inainte de a discuta daca destinatia banilor este buna sau nu, se cuvine sa aruncam o privire in trecut si sa facem un exercitiu de imaginatie.
Cinci dintre companiile de la care statul urmeaza sa incaseze dividende au fost listate la Bursa in “noul val” de listari de stat, inceput in 2006 cu Transelectrica (vechiul val fiind, evident, cel din anii ’90, atunci cand BVB si Rasdaq au fost populate cu societati din portofoliul statului). O privire la rezultatele istorice ale acestor companii spune multe despre efectul pe care l-a avut piata de capital asupra lor si despre cat ar fi putut sa incaseze statul de la aceleasi companii fara ca ele sa fie listate.
Prima dintre ele, Transelectrica, este poate si cel mai bun exemplu. Profitul net obtinut in cei trei ani anteriori listarii a fost de 82,4 milioane de lei in 2005, 45,5 milioane in 2004 si doar 7,7 milioane in 2003. Dupa cativa ani in care a avut probleme cu pierderile cauzate de creditele in valute exotice, compania a reusit sa ajunga la profituri de peste 350 milioane de lei in ultimii doi ani, fiind in postura de a plati statului dividende in valoare de 114 milioane de lei, mai mari decat tot profitul dinaintea listarii, fara majorarea decisa zilele trecute.
Transgaz avusese profituri de 162 milioane de lei in 2006, 96 milioane in 2005 si 224 milioane in 2004, inainte de listarea din anul 2007. In ultimii doi ani a testat bariera de 500 milioane de lei, de care a reusit sa si treaca in 2014. Societatea va vira in conturile statului peste 150 milioane de lei in acest an. De mentionat faptul ca dupa listare Transgaz nu a avut niciun an cu profit net mai mic decat cele 224 milioane de lei din 2004, iar in ultimii sase ani acesta a depasit de fiecare data pragul de 300 de milioane de lei.
La Nuclearelectrica situatia e chiar mai interesanta. Ultimii trei ani dinaintea listarii au adus profituri de 21 milioane de lei (in 2012), 83 milioane (2011), respectiv 4 milioane de lei (2010), potrivit prospectului de oferta. Dupa o crestere fulminanta in 2013, fix anul listarii (pana la nu mai putin de 423 milioane de lei), profitul a revenit la valori mai normale in 2014 si 2015. In fiecare din ultimii doi ani insa, in ciuda scaderii fata de 2013, profitul net al companiei a fost considerabil mai mare decat suma profiturilor din perioada 2010-2012. Statul ar urma sa incaseze dividende de 82 milioane de lei, putin mai mici decat cel mai mare profit din ultimii trei ani anteriori listarii.
Romgaz este singura dintre cele cinci pentru care listarea nu a adus o crestere substantiala a profitului, posibil si din cauza scaderii pretului petrolului si gazelor naturale incepand din anul 2014. Profitul net al companiei s-a mentinut peste un miliard de lei in 2014 si 2015, cu un varf in 2014 si o scadere anul trecut. In 2011 si 2012 era in jurul valorii de 1,1 miliarde de lei, dupa ce in 2010 se situase la doar 344 milioane. In cazul Electrica este mai greu de facut o comparatie, pe de o parte pentru ca timpul trecut de la listare este mic, si pe de alta parte pentru ca rezultatele disponibile inainte de 2013 includ detinerile minoritare de la filialele de distributie si furnizare privatizate, care au fost scoase din companie in 2014, inainte de listare.
Intamplator, am avut ocazia sa interactionez cu una din aceste companii, Transgaz, cu circa un an si jumatate inainte de listare, si sa observ modul de gandire de acolo. Intre compania de atunci, care dadea impresia unei institutii de stat invechite, si cea de acum se casca un abis. Nu ma indoiesc ca 80-90% din angajati sunt aceiasi, insa presiunea venita de la actionarii interesati de profit, transmisa catre Consiliul de Administratie, de acolo la management si apoi la restul firmei, a facut minuni. S-ar putea spune ca Bursa i-a transformat pe romani in nemti sau japonezi.
La final, exercitiul de imaginatie de care vorbeam. Sa ne imaginam cati bani ar fi ajuns la buget de la aceleasi companii care, in loc sa fie listate, respirau greu sub greutatea diversilor “baieti destepti”, a intereselor politice si a lipsei generale de interes venita, asa cum e si normal, din directia actionarului-stat. Greu de facut o estimare exacta, dar cu siguranta mult mai putin decat va incasa in realitate in acest an.
Mai mult decat atat, sa ne imaginam si cati bani ar putea incasa statul in anii urmatori daca guvernantii ar fi atenti la calculele de mai sus. Daca ar lasa mai multe companii sa se transforme din monumente ale comunismului in organizatii care functioneaza dupa regulile economiei de piata. Avem deja dovada ca o astfel de transformare poate avea loc prin intermediul pietei de capital, asa cum avem si dovada ca nu poate avea loc cu asa-zisi “manageri privati” selectati in mod arbitrar de cineva. Doamnelor si domnilor guvernanti, daca intelegeti acum acest lucru, peste 3-4 ani aceste dividende ar putea fi mult mai mult decat un petic pentru deficitul bugetar. Ar putea acoperi cu totul acel deficit.
Marius Pandele
Dep. Analiza
8 aprilie 2016
Autor: Marius Pandele