Editoriale

Final de saptamana plin de delcaratii, de viziuni, de intelegeri si neintelegeri. Din nou, Europa si ale ei probleme, a fost subiect de interes la nivel mondial, atat pentru cei vizati si avizati cat si pentru cei care au dezvoltat un hobby pentru aceste discutii. Diversitatea interpretarilor a creat grafice in zig-zag si a adus deruta in randul ambelor tabere: pesimisti si optimisti.

Un prim rezultat al acestui summit, cu sanse de a nu fi ultimul din acest an, este atitudinea dezorientata a investitorilor, care timp de doua zile au trecut de la extaz la agonie, si invers, in mai multe randuri. Problema a venit din interpretarile contradictorii ale celor ce detin puterea de a face lucrurile sa reactioneze in urma unor declaratii. Este si normal sa existe pareri contrare vis-à-vis de sansele ca cele stabilite sa-si serveasca scopul, insa parca acum au fost mult prea opuse.

Ce s-a stabilit? O guvernanta comuna pentru tarile din Uniunea Europeana la care Marea Britanie nu va participa. Deficitele bugetare vor fi controlate astfel incat sa nu mai apara derapaje precum cel din Grecia. Pozitia Marii Britanii de a nu participa la acest acord, usor de anticipat din declaratiile premergatoare summitului din partea premierului britanic, a adus o umbra la masa discutiilor.

Uniunea fiscala poate fi vazuta in mai multe moduri: tarile puternic dezvoltate, precum Germania sau Franta, ar putea benefica mai mult din aceasta metoda unitara privind deficitele bugetare. Sunt insa si acele tari care daca ar avea un deficit bugetar nealiniat cu cele ale celorlalte tari din UE, ar putea avea o mai mare eficienta a cresterii economice. Cred ca si Romania se afla in randul acestora si asta n-ar trebui sa ne aduca in situatia de a vedea acest acord cu negativism. Echilibrul ce se doreste a fi impus ar trebui sa aiba rezultate bune insa greul vine din diferentele culturale dintre natii. Cum se va putea impune o strictete nemteasca in zona balcanica? Sigur nu cu usurinta si sigur cu dificultati de adaptare.

Problema aceasta a datoriilor suverane ale unor tari din Europa poate ar fi mai corect sa o numim “Criza de incredere” din Europa. Comparand datoriile raportate la PIB, intre UE si SUA, am observa ca lucrurile nu sunt chiar atat de grave, dar lispa unor reactii ferme contribuie la deprecierea increderii care mai apoi se transforma intr-o viziune pesimista pentru viitorul UE.

A trecut si “Summit-ul istoric din 9 decembrie”. Desi Germania a ramas ferma in legatura cu obligatiunile comune, iar rezultatul, guvernanta comuna, este privit diferit, pe termen scurt sunt sanse ca nivelul de incredere sa castige cateva puncte.