Pentru marea majoritate a celor care am traversat un an dificil, intrebarea nu ar avea cum sa primeasca un altfel de raspuns decat unul negativ. Pentru economie, 2011 a fost un an atipic, dar in acelasi timp unul care nu a surpins in mod deosebit. Nu a surprins, pentru ca a relevat adevaruri, pe care, desi ezitam sa le aprofundam, cel putin le banuiam.
Am inceput anul cu speranta ca economia va reveni in V, dar acum vorbim despre reintrarea in recesiune. Plecand de la un optimism rezervat, am reatins un pesimism omniprezent. De la prognoze de crestere economica semnificativa pentru urmatorii doi ani, speram acum, ca anul viitor sa nu aduca o scadere semnificativa.
Am inceput anul detinand o solutie pentru criza economica: oferirea de bani ieftini bancilor, care vor determina un efect de antrenare pentru intreaga economie si care, prin crestere economica, vor compensa gaurile evidente din bilantul statelor si al bancilor. Insa, solutia s-a naruit de-a binelea pe parcursul anului. Banii, oricat de multi ar fi, nu tranziteaza decat cateva circuite interbancare, iar economia reala nu beneficiaza decat, in cea mai buna ipostaza, de un tratament mai bland in relatia de creditare.
Nu in ultimul rand, pietele bursiere sperau sa continue trendul de recuperare inceput in primavara lui 2009. Iar daca prima parte a anului confirma scenariul pozitiv, a doua parte, a adus scaderi si o volatilitate care nu doar ca au sters castigurile ultimelor luni, dar au creat si o stare de tensiune pentru investitori, multi renuntand in a mai lua pozitii in piata.
Evident vorbim despre 2011, ca despre un an care nu a generat satisfactii in plan economic. Insa, cred ca avem tendinta sa il catalogam prea repede ca pe un an nesatisfactor, prost sau dezamagitor. Ar trebui sa recunoastem si un mare merit al acestui an. Este vorba de livrarea unui realism fara de care nu aveam nicio sansa sa gasim cu adevarat solutii.
Am aflat, sub presiunea pietelor de capital, ca oferirea de bani ieftini si de promisiuni pentru actiune economica in viitor, nu sunt solutii. 2011 are marele merit sa ne fi relevat, in mod indubitabil, ca solutiile la criza sunt revenirea la competivitate economica si la o indatorare sustenabila. Aflata in pragul unui colaps global, elita politica din tarile dezvoltate, pare, in sfarsit, sa constientizeze ca oferirea aceluias drog - indatorare ieftina si promisiuni de viata buna - nu mai functioneaza. Pare sa fi sosit momentul unui adevar dureros, dar care nu mai poate fi ascuns: e nevoie de sacrificii, e nevoie de schimbarea modului in care lumea dezvoltata functioneaza. Ultimele luni, cu o sumedenie de programe de austeritate aprobate in parlamentele europene, au consacrat acest mod de actiune.
Pare acum, ca 2012 va fi, pentru spatiul economic european in care evolueaza si Romania, inceputul unei curse de durata, in care vom incerca sa recastigam substanta economica - va trebui sa echilibram bilantul indivizilor, companiilor si ale statelor. Nu vom putea sa facem acest lucru fara a recastiga competitivitatea economica pe care am pierdut-o in anii in care curentul consumatorist a dezvoltat comportamente economice adeseori aberante.
Sa vedem astfel, in anul pe care tocmai il “arhivam”, nu doar unul pe care nu il regretam, ci unul care ne-a oferit sansa de a ne vedea slabiciunile si a intrezari solutiile problemelor noastre economice.
Acest articol a aparut si pe site-ul Capital.ro.
Alin Brendea
Dir. Operatiuni Prime Transaction
30 decembrie 2011
Autor: Alin Brendea