Am intrat in plin sezon al dividendelor si al distributiilor de actiuni gratuite. Ca in fiecare an, de la caz la caz, aceste operatiuni ofera motive de a investi, a dezinvesti sau de a face diverse strategii de investitii.
Din nou se simte lipsa unei intelegeri depline al acestui tip de eveniment bursier. Ca atare reluarea mecanismelor si a parametrilor acestor operatiuni poate fi un demers util.
Companiile apeleaza la capitalul investitorilor pentru a-si dezvolta afacerile. Cerand acest capital ele promit cresterea investitiei. Aceasta crestere va fi compusa din doua componente: una subiectiva si una obiectiva. Cea subiectiva este axata pe cresterea valorii de piata (VP): daca pretul actiuni creste, investitia este una profitabila. Insa aceasta crestere este dependenta de evolutia generala a pietei bursiere, de asteptarile investitorilor, de mediul economic, de diverse evenimente mai mult sau mai putin predictibile, mai bine spus de foarte multi factori externi societatii. Chiar daca compania isi creste profitabilitatea nu poate garanta si cresterea pretului actiunilor sale, astfel incat nu poate garanta un anumit randament investitorilor.
Componenta obiectiva este formata din distributii catre actionari, din profitul companiei. Cele mai cunoscute forme sunt dividendele (D) si actiunile gratuite (AG). Odata incheiat un exercitiu contabil (aproape intotdeauna vorbim despre un an calendaristic), compania distribuie catre actionarii sai o parte din acesta fie sub forma baneasca – dividend, fie hotareste sa creasca capitalul de care dispune, marind capitalul social (banii aportati de catre actionari) din acest profit, actiunile suplimentare astfel generate fiind impartite actionarilor. Valoarea acestei componente de renumerare este independenta de piata, in special in cazul distributilor in dividende (este numerar, deci este cert). Distributia in actiuni gratuite este cu certitudine un plus, insa a carui valoare depinde si el de evolutia pietei bursiere.
Recompensa investitorilor poate fi calculata dupa formula: VP+D+AG.
Fiecare emitent ofera indicatii, sub forma unei politici de renumerare asupra formulei de mai sus. Companiile de crestere se concentreaza pe componenta VP, pe cand cele de de tip value, atrag investitori oferind rate constante de distributie (fie ca sume fixe, fie ca procent din cotatia bursiera).
In practica investitorii cu apetit redus de risc vor cauta actiunile ce propun recompense in zona D+AG, iar cei cu apetit de risc le vor cauta pe cele ce ofera promisiunea unei aprecieri semnificative a VP.
Exista numerosi investitori care isi construiesc strategii ce tintesc rate de distributiii cat mai mari, in special in cazul dividendelor. Acest tip de strategie incepe a se contura spre finalul toamnei (T1 - a doua parte a lunii noiembrie) atunci cand sunt publicate rezultatele financiare aferente celui de al treilea trimestru din an. Este momentul cand se poate estima (inca cu marje de eroare semnificative) profitul anual al companiei. Pentru companiile cu politica de dividend bine detaliata si/sau statistic confirmata, aceasta estimare va permite la randul ei estimarea posibilului dividend ce va fi platit din profitul anual.
Confirmarea predictiilor initiale este calibrata odata cu publicarea rezultatelor financiare preliminare (T2), ce se petrece la jumatatea lunii februarie, atunci cand emitentii obisnuiesc sa ofere si indicatii despre valoare dividendelor ce vor fi acordate. Ulterior, convocatoarele de AGA (a doua parte din Martie), in care se vor discuta rezultatele financiare si distributia profitului, ce contin propuneri explicite de dividend (T3) si votul efectiv al acestor propuneri in cadrul AGA (finalul lunii Aprilie) (T4) sunt ultimele repere temporale ale strategiilor de dividend. Din cele patru momente: T2 este poate cel mai important, urmat de T1 si T3. Sunt perioadele in care investitorii ce privesc cu atentie spre dividendele distribuite de emitenti hotaresc in ce companii sa isi plaseze capitalul sau, din contra, la care sa renunte.
Pentru ca ne place sa masuram si sa comparam, distributiile, de forma dividendului sau a actiunilor gratuite, sunt masurate prin intermediul unui randament calculat ca raport intre ce se distribuie (dividend) si pretul din piata. Evident este un calcul sintetic, insa volatil si relativ. Efectuat la momentele T1 pana la T4, el va avea valori diferite.
Termenul de randament poate fi insa inselator, mai ales pentru investitorii incepatori. Randamentul dividendului indica cat din pretul actiuni, la momentul in care acest calcul este efectuat, va fi distribuit ca dividend. NU reprezinta castigul investitorului.
Orice companie are o valoare de piata, numita capitalizare bursiera, calculata in modul cel mai pragmatic: pretul unei actiuni inmultit cu numarul de actiuni emise. Capitalizarea bursiera, ca expresie a valorii de piata pe care actionarii companiei o detin, reflecta evaluarea societatii prin prisma profitabilitatii actuale si a celei estimate in viitor, dar si prin prisma activelor detinute. Daca o companie decide ca din detinerile ei sa distribuie o parte (prin dividend de exemplu) catre actionari, valoarea ei de piata va tinde sa scada cu suma distribuita. Mai exact putem vizualiza faptul ca odata distribuita o parte din activele lichide ale companiei, noua ei evaluare va fi una mai "saraca” cu valoare distribuita. Ca atare capitalizarea unei companii care distribuie dividende tinde sa scada cu valoarea acelei distributii.
In mod asemanator acordarea de actiuni gratuite va determina o corectie a pretului actiunii. Intrucat compania are exact aceasi performanta economica si implicit aceasi valoare de piata, dar, sa zicem, are cu 10% mai multe actiuni (acordate in mod gratuit tuturor actionarilor) pretul acelei societati va tinde sa scada cu 10% pentru a mentine aceasi capitalizare bursiera a companiei.
Castigul in investitia bursiera nu poate si nici nu trebuie sa vina din distributia catre actionari a unei parti din rezultatele societatii, ci din performanta economica a unei companii. Pe de alta parte companiile care distribuie constant parti din profiturilor obtinute au un profil de risc mai scazut si devin astfel eligibile pentru mai multi investitori. Iar acest lucru poate determina, in timp, evolutii mai bune pentru astfel de companii.
La final o nota tehnica. Legislatia permite, in prezent, si in Romania, posibilitatea de a distribui trimestrial dividend, insa foarte putine companii folosesc acest mod de distributie. In cazul lor, cele scrise mai sus isi pierd din relevanta.
Spor la investitii bursiere!
Autor: Alin Brendea