Editoriale

Pentru a folosi termeni bursieri, luna februarie a adus cu sine o “divergenta” pe care, din pacate, o intalnim prea des in ultimii ani. Daca inceputul anului a fost unul pozitiv atat prin prisma evolutie bursei - cresterile fiind generalizate - cat si prin prisma lichiditatii pietei - semn de “sanatate” pentru orice piata de capital, ultimele saptamani au dezamagit.

Cu un start de peste 10% (BET si BET-C) in primele doua saptamani, Bursa a reusit sa aduca un zambet palid pe fetele investitorilor. Prima jumatate a lunii ianuarie, caracterizata de volume in crestere si un interes al investorilor pentru companiile lichide, a dus preturile multor actiuni in zona de rezistenta a ultimilor doi ani. Sub stresul evenimentelor ce au precedat aceasta crestere, investitorii au devenit precauti, iar piata a intrat pe un trend lateral. Intr-o teorie optimista, putem spune ca in prezent asistam la o consolidare a valorilor actuale.

De zile bune a revenit in discutie subiectul Oltchim si eterna lui problema. Dar pentru a desena un tablou care sa ne faca o imagine pertinenta asupra acestui caz este suficient sa facem o rememorare a ultimelor sase – sapte luni ale societatii.

Regresul economiilor de dupa 2008 a condus la instalarea din ce in ce mai puternica a unui sentiment de pesimism in randul detinatorilor de capital. Incertitudinea puternica a stresat investitorii, acestia acumuland o puternica aversiune fata de risc. Consecinta? Instrumentele cu venit fix au fost luate cu asalt, iar randamentele oferite de piata monetara au devenit nesemnificative. Mult asteptatele alegeri din SUA au reprezentat un factor suplimentar de mentinere si chiar majorare a temerilor

In ultimii ani, detinatorii de capital au devenit extrem de prudenti. Activele considerante riscante s-au ieftin masiv, pe masura ce banii au migrat catre asa numitele active sigure. Rezultatul acestei psihologii investitionale s-a regasit in scaderea pietelor de actiuni, a activelor din zonele economice emergente sau de frontiera si in cresterea exponentiala a interesului fata de instrumentele de indatorare emise de catre statele “sigure”, pana la nivelul la care investitorii au acceptat dobanzi negative pentru a-si plasa banii